cugetari langa o chitara

fiecare cuvant luat separat este asemeni unei mici orchestre,unde vocala este vocea si consoana instrumentul.nu stii niciodata ce sertare ale sinelui iti deschid...stateam acolo, singura,numai cu mine insumi , cu seninatatea vazduhului, deschizandu`mi sufletul gandurilor care vin din necunoscut.
Meditatia omeneasca nu are margini, imi spun....Victor Hugo zicea ca "Pe raspunderea meditatiei, ea, isi analizeaza si isi adanceste propria orbire." Tot el mai spunea...ca exista meditatii pe care le putem numi "verticale"...caci atunci cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant...
cand meditezi...o faci cu tine, pentru tine...de aici, poti ramane doar cu realizari... si mai stiu si ca singuraticului ii este ingaduita amintirea....

I believe

let it snow , let it snow, let it snow...sper sa nu te superi mica tonks ca ti`am furat ..."imprumutat" unul din statusurile tale...dar acum, vreau! ... adica, stau si din lipsa de ocupatie imi plimb ochii peste strada,blocuri,cosuri de fum,cer negru...nici pic de stele...mereu mi`a palcut sa vad stele pe cer...sa incerc sa le numar, si sa pot sa imi aleg linistita una,doua sau chiar mai multe...sa le schimb locul intre ele si sa imi imaginez cum o sa locuim acolo toti peste cateva zeci de ani...acum , mi se pare gol cerul fara ele...si totusi nu le duc lipsa...si chiar imi doresc ca, daca tot nu sunt, sa ninga..nu a mai nins de mult...si mie ninsoarea imi spala amintirile ... imi gaseste zambetul, oricat de ascuns ar fi el...imi coloreaza noaptea...intotdeauna mi`a placut mai mult noaptea ca ziua...noaptea e mai clara pentru mine...cu, sau fara stele..controlez timpul noaptea,drept urmare EA se termina cand vreau EU...e numai a mea..suntem una si aceeasi...si acum, simt ca ma pot lipsi de ea, simt ca pot oferi relaxare timpului, doar pentru cativa fulgi de zapada...mi`e dor sa cad in nas, sa iau bataie cu bulgari fie si de la nesuferitii de pici ,tiganusi sau alti cuarci neobrazati...(tu esti doar un cuarc salbatic:) )...
si...poate chiar o sa ninga...e decembrie, ..si mie luna asta nu`mi poate refuza nimic...:P..ca de nu, ma infurii :)) :P ....

e perfecta perioada asta, nu?...niciodata nu am laudat ceva ca fiind perfect, pentru ca nu cred in asa ceva...si totusi, momentul asta,acum...ma face sa imi dau peste cap ideile,argumentele...maine nu voi mai gandi asa...sau poate o voi face, dar cert e ca acum...e perfect...melodia pe care o ascult,crengile inghetate ale copacilor care se misca in vant,lumina monitorului care se reflecta in geamul usii mele,sunetul "de moale" scos de butoanele tastaturii mele...minutele care trec incet,ca si cum nu s`ar mai termina...parul meu ud,care nu vrea sa se mai usuce..si mi se increteste iar! ...
si doar pentru ca e decembrie...si pentru ca mi`am regasit zambetul doar gandindu`ma la zapada...si la stele...la prieteni si ...doar pentru ca mi se increteste parul ... da...asta e ...
gata.ma duc...plec....plec!

sine

cateodata ma trezesc fericita...alergand spre scoala, incercand sa ajung la ora de fizica,dupa un week`end lung de cugetari si rasete...si alerg, si nu`mi pasa de voi "pierde" ceva, caci ...sunt fericita..cateodata sunt fericita caci ascult o melodie...pe care,ascultata in ale timpuri ma poarta pe acorduri si ma duce inapoi, ma repune pe simturile de altadata...

cateodata ma trezesc plina de amintirile retorice pe care le`am trait...cuget,zbor departe...vorbesc singura zece...douazeci de minute , si realizez ca acesta e primul pas catre nebunie..dar ma linistesc, caci nu e prima oara...si`mi amintesc ... ca de fiecare data, e altfel.

cateodata ma trezesc ca o oglinda...veche, patata de timp, in ochii careia s`au reflectat zeci de generatii .. iar viata derapeaza in mersul ei ebrios...plin de umbre...si ma gandesc ca ea nu a avut nicicand ocazia de a alege cine sa o priveasca...dar fara rusine, a privit pe oricine a vrut ea...

cateodata ma trezesc satula de mine, si de oameni mincinosi, si nu`mi pot curata murdaria care pare sa ma traga in jos, capatata tocmai din tangentele cu ei...de oameni incapabili de a trai, de oameni egoisti si posesivi care par a se inmulti pe zi ce trece...si care se aduna in jurul meu tot mai mult, mai des,mai repede...si cei care ma iubesc pentru MINE,sunt tot mai putini..dar sunt aceeasi...

cateodata ma trezesc obosita...obosita sa tot alerg spre "bine" ... si niciodata nu am inteles rostul zicalei " cand drumurile sun inflorite, nu intreba unde duc" ... caci niciodata nu le`am intalnit, dar macar sa le parcurg? ... ma trezesc plina de repulsie, si nici ca incerc sa o indepartez...altadata cautam raspunsuri..negam adevarul,tocmai ca sa sterg gustul amar..acum, ma resemnez ... toti avem demoni, doar putin putem sa ni`i stapanim ...

cateodata ma trezesc cu pofta nebuna de cafea...si ma duc, fac,beau...apoi ma ingrozesc, si mi`e scarba de ce am devenit,doborata de un capriciu...

cateodata cand ma trezesc imediat mi se taie respiratia...de la jegul din jurul meu ... si injur caci nu`l pot distruge ...

cateodata insa...nu ma mai trezesc ...